Sufletul meu e greu ca si crengile ciresului tau; o iarna întreaga acoperit de ninsori, singur ca ciorile negre si corbii si mai negrii. Dar sufletul meu, o iarna întreaga a fost alb, si în el te asteapta ciresele, primavara cireselor mele.
23 decembrie 2011
Iarna
Iarna trecuta
Niciun alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, si de fragezimea copilariei si de reculegerea batrânetii. Esti bunic si copil în acelasi timp, privind la fereastra fulgii care sclipesc îmbatrânindu-te cu un zâmbet fata de amintirea propriei copilarii ivita cu mânuta întinsa dupa fulgi.
20 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)