Ma uit pe geam si, în loc sa vad peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfatisari si culori. Chipul lui izvoraste mereu si din fiinta mea, unde se afla culcusul amintirilor noastre bune si rele, si retraiesc fragmentar tot ceea ce a fost si ceea ce are un farmec inedit, petru ca stiu ca de-acum n-o sa mai fie nimic, de-acum începe neantul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu