Parca fusesem rupt în zece bucati, caci îmi simteam trupul numai o rana, sufletul risipit, nu mai aveam nici vointa, nici putere sa ma dezmeticesc o clipa.
5 septembrie 2011
Scoica
Ursulet
O fericire calma si în acelasi timp si violenta, în fata careia sufletul nu opunea nici o rezistenta; o beatitudine a simturilor care depasea senzualitatea, ca si cum ar fi participat la ea o fericire cereasca, la o stare de Har. La început starea se sustinea numai din priviri. Apoi am început sa ne atingem mâinile, fara a ne desparti totusi, ochii. Strângeri barbare, mângâieri de devot.
1 septembrie 2011
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)